Mi-am aruncat privirea pe geam şi priviream în jur. Erau străzile ude,miros de Bucureşti vechi şi linişte gânditoare. Îmi plăcea sentimentul, toţi tăceau, şi ne ascultau. Simţeam cum mă urmăreau doi ochi jucăuşi, curioşi. Am simţit buzele fierbinţi, încalzindu-mi spatele ingheţat. De ce? Dimineaţa îmi creease o stare pozitivă, iar gândurile tale îmi plăceau atât de mult, şi cerul se bucura de fericirea mea, iar fluturii pe care i-ai lăsat la mine,mă întorceau din drum, spre tine.Îmbrăţişez căldura ta, lumina din ochii tăi verzi, respiraţia ta, în special dragostea ta. Nu aş vrea să te arunci în sufletul meu, pentru că nu aş putea să te salvez. Îmbrăţişez cuvintele tale, care mă fac să zâmbesc.
Nu mă supăr pe noapte, pentru că mă primeşte călduros la ea. Mereu aştept noaptea. Şi o dată cu ea, pe tine. Sunt schimbătoare ca vreme, şi dependentă precum efectul unui drog. Cad, şi mă ridic. Nimeni, absolut nimeni nu mă ajută. Cu toţii cădem. Dar îmi dau seama de 2 lucruri, cad pentru tine şi pot fi dependentă de tine.
1 comentarii:
mi-ai creat o imagine frumoasă în cap şi plină de iubire. câteodată îmi dau seama că iubesc din ce în ce mai mult. îţi mulţumesc :)
Trimiteți un comentariu