ploaie în păr

Suzana a dansat cum nu a mai făcut-o niciodată până acum.

Cu picioarele goale,pe stradă,bătând din palme. În urma ei lăsa câte o poveste. Ei sunt oamenii,ea este instrumentul imaginaţiei lor.

-Şi am să te rog acuma să îmi spui de ce dansezi.

Tăcu,nicio mişcare a buzelor. Doar o respiraţie surdă.

-Nu dansez,mă joc.

Inspiră şi expiră,merge mai departe şi se opreşte lângă un domn. Un bătrân cu părul cărunt,pe la vreo 70 de ani.Cu mâna ridată şi murdară de culori,se apropie de finalizarea tabloului.

-Mă desenezi?

Suzana nu avea mai mult de 20 de ani.

-Stai jos,spuse bătrânul.Mă întorc imediat.

Un moment bun să îşi aprindă o ţigară.

-Aveţi o cafea? întrebă Suzana cu o uşoară ruşine.

-E pe foc,dar lapte nu am.

Bătrânul se întorsese cu două căni.Lângă ele găseai şi o mică prăjitură.

-Nu am mai văzut de mult aşa o ploaie. Ne mai curăţă puţin.

-Mă desenaţi? insistă Suzana.
-Nu te grăbi,ascultă.Fiecare picătură.
-Nu înţeleg.
-Artiştii nu înteleg,simt.Trăiesc.
Şi Suzana vibra.Fiecare nerv din ea se trezea la viaţă.Pulsul creştea.Ea,avea să simtă.

ea (3)

Şi a invitat-o la dans,fără gesturi mari.
I-a întins mâna,iar ea a acceptat,fără să mai stea pe gânduri.Ploua,era udă până la oase. Dar el nu a lăsat-o să plece.Era fermecată de fiecare mişcare a sa,îi savura fiecare cuvânt.
-Vin-o cu mine.
Peste jumătate de oră,erau la gară,în acelaşi mod,dansând şi zâmbind ridicol unul altuia.Trecătorii îi priveau,şi plecau.
-Ia o monedă din palmă.
A luat-o şi a aruncat-o în aer.
-Şi acum? a întrebat uitându-se mirată spre el.Ce trebuie să fac?
Nu erau reguli,era vorba doar de răbdare.
-Aşteaptă puţin şi o să vezi. E 3 jumate şi e joi.
Moneda căzu.După un timp,veni şi răspunsul.
-Roma.
-Şi...?
-Nu,nu înţelegi.
A luat-o de mână şi au alergat.Au reuşit să prindă trenul.Mâine aveau să ajungă la Roma.

Leapşa.

Tocmai ce m-au prins la o leapşa pe mult accesatul Facebook.


Dacă eram o lună, aş fi fost decembrie.
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost luni.
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost dimineaţa.
Dacă eram o direcţie, aş fi fost sudul .
Dacă eram o virtute, aş fi fost înţelegerea.
Dacă eram o personalitate istorică, aş fi fost Hitler.
Dacă eram o planeta, aş fi fost Luna .
Dacă eram un lichid, aş fi fost cafea.
Dacă eram o piatra, aş fi fost un safir.
Dacă eram o pasare, aş fi fost un şoim.
Dacă eram o planta, aş fi fost o zambilă.
Dacă eram un animal marin, aş fi fost un căluţ de mare.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost ninsoarea.
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost pianul.
Dacă eram o emotie aş fi fost fericirea.
Dacă eram un sunet, aş fi fost o şoapta.
Dacă eram un element, aş fi fost soarele .
Dacă eram un cântec, aş fi fost Sarah Brightman-Eden.
Dacă eram un film, aş fi fost Breakfast at Tiffanys.
Dacă eram o carte, aş fi fost La revedere, Genevieve.
Dacă eram un personaj de fictiune, aş fi fost Micul Prinţ.
Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost o plăcintă.
Dacă eram un oras, aş fi fost Braşov.
Dacă eram un gust, aş fi fost dulce.
Dacă eram o aroma, aş fi fost vanilie .
Dacă eram o culoare, aş fi fost alb.
Dacă eram un material, aş fi fost mătase.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost "surâs".
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost ochii .
Dacă eram o expresie a feţei aş fi fost uimirea.
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost matematica.
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost Cenuşăreasa.
Dacă eram o formă, aş fi fost un cerculeţ.
Dacă eram un număr, aş fi fost 23.
Dacă eram o maşină, aş fi fost un Renault.
Dacă eram o haină, aş fi fost o cămaşă.

Cine este drăguţ, să o ducă mai departe.

strada.

Altul. Şi altul. E de neînchipuit cât de mulţi trec, se uită, rămân, vor mai veni. Uneori lăsăm urme de gândaci mici si negri, pe un trotuar negru, pătat cu amintiri. De unde venim toti şi cine ne goneşte?
E greu de crezut că dintre o mie de persoane, cu feţe la fel, cu un ochi la fel, cu haine la fel, doar una aleasă va supravieţui. E greu să recunoşti ca domnul mic şi timid, când toţi vom fi morţi şi dispăruţi, fără nume, el va fi singurul care va mai trăi, într-un vers, într-o carte, o amintire, într-un tablou.
Astâzi, pentru noi, el e un număr. El e cel mai mic trecător. Nu-i dăm importanţă, nu ne pasă de el. Când se va stinge lumina, strada îl va înghiţi ca pe cel mai ticălos trecător. Îi sare cineva în ajutor?