vineri, 18 ianuarie 2013

ploaie în păr


Suzana a dansat cum nu a mai făcut-o niciodată până acum.
Cu picioarele goale,pe stradă,bătând din palme. În urma ei lăsa câte o poveste. Ei sunt oamenii,ea este instrumentul imaginaţiei lor.
-Şi am să te rog acuma să îmi spui de ce dansezi.
Tăcu,nicio mişcare a buzelor. Doar o respiraţie surdă.
-Nu dansez,mă joc.
Inspiră şi expiră,merge mai departe şi se opreşte lângă un domn. Un bătrân cu părul cărunt,pe la vreo 70 de ani.Cu mâna ridată şi murdară de culori,se apropie de finalizarea tabloului.
-Mă desenezi?
Suzana nu avea mai mult de 20 de ani.
-Stai jos,spuse bătrânul.Mă întorc imediat.
Un moment bun să îşi aprindă o ţigară.
-Aveţi o cafea? întrebă Suzana cu o uşoară ruşine.
-E pe foc,dar lapte nu am.
Bătrânul se întorsese cu două căni.Lângă ele găseai şi o mică prăjitură.
-Nu am mai văzut de mult aşa o ploaie. Ne mai curăţă puţin.
-Mă desenaţi? insistă Suzana.
-Nu te grăbi,ascultă.Fiecare picătură.
-Nu înţeleg.
-Artiştii nu înteleg,simt.Trăiesc.
Şi Suzana vibra.Fiecare nerv din ea se trezea la viaţă.Pulsul creştea.Ea,avea să simtă.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Duduie de Lipscani. Design by Exotic Mommie. Illustraion By DaPino