sâmbătă, 16 octombrie 2010

ea (1)

-Nu ştiu, aşa se întâmplă? Va urma. Dansăm în ploaie? Haide, spuse cu voce suavă. 
-Dar nu te aud, vorbeşte mai tare.
-Mă vezi, străine, sunt lângă tine. Atinge-mă.
-Oriunde îmi duc mâna, nu dau decât de câţiva copaci. Nu-ţi simt prezenţa. Nu-ţi pot vedea trupul.
-Dacă o vezi, spune-i că nu am uitat-o.
-E în spate, în ultimul rând, pe ultimul scaun aşezată. Şi se uită la tine. Zâmbeşte.
Şi totul se întâmpla pe muzica lui Chopin. Dar el nu simţea asta. Nu trăia pe muzică.
Atunci ea s-a ridicat şi a plecat. I-a auzit paşii, dar a lasat-o să plece. 
-E mai bine aşa. Să o las să plece. 
Şi a început ploaia.
-Atât de mult doare?





0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Duduie de Lipscani. Design by Exotic Mommie. Illustraion By DaPino